26 mai 2012

Phenian: o vizita in Coreea de Nord



Prin 2001 desenatorul canadian Guy Delisle a facu o vizita in Coreea de Nord pentru a supraveghea departamentul de animatie care lucra la un show animat. A fost astfel unul dintre primii occidentali care sa viziteze capitala celui mai inchis regim totalitar, petrecand 2 luni in Pyongyang (sau Phenian) si avand una din rarele sanse de a studia cultura si vietile cetatenilor nord-coreeni. Cand s-a intors a pus totul intr-un roman grafic de aproape 200 de pagini care mi s-a dovedit a fi unul dintre cele mai bune, inteligente, spirituale, comic-uri citite pana acum.

Descrierile sale sunt nu doar foarte accesibile si informative insa au doza aia de umor si ironie care pusa in contextul zonei in care s-a aflat timp de 2 luni iti lasa un gust amar. Guy era in permanenta monitorizat de un ghid si un translator, dormea intr-un hotel pustiu, manca prin rotatie in singurele 3 restaurante pentru straini iar cand nu lucra la animatie impaturea avioane de hartie pe are le zbura de la etajul 15. Observatiile sale sunt nu doar istorice sau filosofice ci imbraca uneori forma unor anecdote sau reies in urma unor provocari la care spiritul sau liber de occidental il indeamna.

Printre momentele memorabile ale vizitei sale sunt turele obligatorii prin locurile esentiale cu ar fi statuia Iubitului Conducator sau muzeele Iubitului Conducator, dar si escapadele sale pietonale in care incearca sa scape de escorta si sa intalneasca localnici (lucru profund interzis). In cursul unei calatorii pe autostrada intalneste efectiv oameni maturand soseaua “voluntar”. Alteori opresc pe banda 1 si nici o masina nu trece vreme de 5 minute. Practic tot timpul cineva are ceva de facut, fie ca vrea fie ca nu vrea. Iluminatul functioneaza doar cateva ore noaptea in anumite locuri. Orasul e atat de curat incat pare aseptic. Nu vezi vagabonti, cersetori sau handicapati lucru care oarecum naste intrebari privind solutia gasita. Nu vezi nici macar batrani care sa sporovaiasca la usa scarii. O natiune de pustnici.

Dintre regulile bizare ar fi aceea ca strainii n-au voie cu taxiul decat insotiti de ghid iar nord coreenii n-au voie cu taxiul dupa ora 22 decat daca insotesc un strain... Practic nu exista nici o forma de divertisment, exceptand poate mitingurile si cantecele patriotice. Nu exista cafenele, cinema-urile sunt rare si ruleaza filme de propaganda iar barurile triste. Asa ca in timpul sau liber Guy devoreaza singura carte luata cu sine, 1984-le lui Orwell, pe care intr-un gest nebunesc o imprumuta si ghidului sau. Reactia acestuia dupa cateva zile e priceless: ”nu prea-mi place SF-ul”.

Inutil sa mai spun ca daca cineva si-o doreste si n-o poate gasi singur... exista mail. Pyongyang e prima dintr-o trilogie alaturi de Shenzhen - A Travelogue from China si Burma Chronicles.








2 comentarii:

  1. nu stiu daca ai vazut Good Morning PyongYang, dar o sa las totusi asta aici http://www.youtube.com/watch?v=V6Hqx3Xuv7s

    RăspundețiȘtergere
  2. nu l-am vazut. mersi. e o buna completare la ce ziceam

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?