Se spune că la cincizeci şi trei de ani după eliberarea lui, s-a întors din Norul de Aur, pentru a ridica încă o dată mănuşa aruncată de Ceruri şi a se opune Ordinului Vieţii şi zeilor care dăduseră porunca. Adepţii lui se rugaseră pentru această întoarcere, deşi asemenea rugăciuni erau un păcat. Rugăciunea nu trebuie să-l tulbure pe cel ce a păşit în Nirvana, indiferent de împrejurările plecării sale. Purtătorii robelor galbene se rugaseră, oricum, ca Manjusri, Cel al Sabiei, să revină printre ei. Se spune că Boddhisatva a auzit...
Asa incepe Lordul Luminii, romanul lui Roger Zelazny dedicat rastalmacirii mitologiei buddhiste si reconfigurarii panteonului hindus. Initial ai crede ca e o poveste fantasy in care personajele sunt zeii si zeitele indiene inclestati in tot felul de aventuri in zorii umanitatii. Un fel de fictiune istorico religioasa sau o noua teogonie. Abia dupa o buna parte din carte se contureaza caracterul SF in care ramasite ale umanitatii (Urath/Earth) au colonizat un colt de univers si o planeta vitrega supunand formele de viata indigena - catalogate drept demoni - atingand apoi o sofisticare tehnologica care sa le permita asumarea unei identitati divine.
Practic, cu o imaginatie fabuloasa si o scriitura frumos incondeiata, Zelazny construieste un edificiu extraordinar in care regasesti invataturile buddhiste si hinduse, magie, stiinta si tehnologie, texte sacre, conflicte epice si, in chiar inima povestii, epopeea unui erou revolutionar venit sa conteste autoritatea prestabilita si sa darame vechea ordine sociala.
Naratiunea nu e foarte cronologica si se imparte in capitole oarecum independente (primul si ultimul acopera prezentul iar cele 5 intermediare sunt flashback-uri) astfel ca principalul fir al povestii il dezvaluie pe Sam (un diminutiv din Mahasamatman, alt nume pentru Siddhartha/Buddha) cel care, dupa ce fusese iluminat/ “exilat” spiritual de semenii sai in Nirvana - tehnic, un nor electromagnetic ce inconjura planeta - este recuperat de Yama-Dharma, zeul mortii, si reincarnat intr-un trup nou pentru a continua sfidarea Divinitatii. Vina care i se aducea era propovaduirea “accelerationismului”, doctrina ce viza impartasirea cuceririlor tehnologice oamenilor/fiintelor mai primitive si mutarea lor pe o treapta superioara a evolutiei.
Cei Dintai insa, zeii, erau o mana de fiinte autocrate si foarte evoluate care prin modificari biochimice ajunsesera sa dezvolte fiecare cate un Aspect si cate un Atribut ce le stabileau identitatea si le sporeau puterea. Fortele pe care le controlau erau cele primordiale (foc, apa, vant, electromagnetism) ori o seama de abilitati sporite (vaz, auz, persuasiune, agilitate, telepatie). Interesul lor principal consta in mentinerea puterii si a statutului lor. Tehnologia reincarnarii si tranferul de memorie le permitea astfel sa devina niste fiinte nemuritoare instituind un sistem de caste hinduse cu ei in varful piramidei. Zelazny da dovada de foarte multa abilitate in felul in care amesteca mitologia si SF-ul, definind personajele reprezentative ale panteonului hindus si inzestrandu-le cu un arsenal tehnologic care le concentra puterile in mod devastator.
Apar astfel: triada hindusa, Trimurti, formata din Brahma (creatorul, preotul) - Vishnu (arhitectul, personificarea fortelor conservatoare ale naturii) - Shiva (distrugatorul, “forta care desparte atom de atom”). Toti trei sunt descrisi minutios dar rolul lor nu e de foarte mare insemnatate decat pe la final. Inspaimantatoarea Kali, zeita violentei si a razbunarii, are insa parte de o prezenta mai semnificativa jucand un rol destul de important in conflictele si jocurile puterii. Yama-Dharma e de departe cel mai catchy personaj, idealist usor melancolic, indragostit de Kali, neintrecut spadasin si inventator si cu o privire de gheata care sorbea viata din ochii aceluia ce-l infrunta. In trecut principalul inamic al lui Sam ajunge, dupa exilarea acestuia sa se razvrateasca devenind cel mai apropiat aliat.
Cat despre Sam, acesta e finalmente un farsor si un renegat, un zeu al disimularii, nobil in intentii dar destul de departe de invataturile buddhiste ca metode de actiune. Sam se foloseste de buddhism pentru a sabota preceptele hinduse. Predica pentru a starni masele, declara razboi Orasului Celest, elibereaza vechii dusmani rakasha pe care-i intemnitase tot el si face tot posibilul pentru a tulbura apele. Se pare ca destinul sau inevitabil e de a se opune permanent religiei organizate si a suferi pentru asta, sacrificandu-se. In conflictul final insa Sam, reincarnat pentru o noua karma, redevine Kalkin, Legatorul Demonilor si unul din cei dintai si cei mai viteji Zei, si alturi de Yama si aliatii lor poarta marea batalie impotriva lui Nirriti, zeul intunericului si al minciunii - aici personificand o alta religie destul de asemanatoare cu crestinismul.
Ca sa fiu sincer, cartea lui Zelazny mi-a parut deosebit de complexa si de ingenioasa, plina de informatii de subsol, texte si citate sacre, lectura absorbindu-ma la modul in care n-o mai lasam efectiv din mana. E ca un intreg univers despre care credeai ca stii ceva si pe care la o privire atenta il descoperi nou si fascinant. Fara nici o indoiala, Lordul luminii este un roman intrigant si revelator, deopotriva.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?