21 mai 2012

Belgrad in 12 ore

Se poate cunoaste o capitala europeana pe repede inainte? Putin probabil. Dar se poate fixa o impresie generala pe care apoi sa cauti s-o definesti mai precis cu urmatoarele vizite. Ziua de sambata am petrecut-o aproape in intregime pe teritoriul Serbiei intr-o vizita fulger - sau evadare cu scop turistic - spre cea mai apropiata (si, din pacate, ignorata) capitala europeana, Belgrad. Am fost incartiruit alaturi de alti bloggeri timisoreni (Ovi, CoriAndreea, Cristina, Anca, Dragos, Raluca si jurnalista Roxi D.) intr-un grup compact de turisti banateni si transportati in 2 autocare de agentia Ultramarin (multe multumiri!!) pana pe malul Dunarii unde se afla Orasul Alb al vecinilor nostri sirbi.

Sunt vreo 150 de km pana acolo pe care-i strabati relativ usor in 3 ore cu tot cu statul in vama Moravita la verificat poze din buletin. Odata granita trecuta nu exista vreo diferenta de peisaj sesizabila care sa te convinga ca ai iesit din tara. Exceptie fac, desigur, cuvintele imposibile scrise in alfabetul chirilic. Acelelasi sate banatene, acelasi contrast violent intre case noi si bordeie daramate, aceleasi reclame scorojite sau aruncate pe te miri unde. Am avut norocul sa fim insa recompensati cu o vreme buna si insorita ceea ce a jucat un rol important in crearea unei atmosfere generale de gasca plecata la plimbare in weekend. Asta, bineinteles, dupa ce plecarea extrem de matinala (ora 6) si-a mai slabit stransoarea somnoroasa.

(articol fluviu, click pe "aflati mai multe")





cladirea Comitetului Central bombardata de NATO

In Belgrad am avut doi ghizi. Primul era un localnic vorbitor de romana care ne-a descris cate ceva din istoria orasului in timp ce ne strecuram cu autocarele prin vechiul Zemun. N-a fost cea mai apreciata solutie intrucat dupa un drum de 3 ore nu multi isi doresc sa descopere un oras pe geamul masinii. Distanta intre obiective si timpul scurt de care dispuneam au fost imposibil de rezolvat altfel. Am scapat insa repede de autocare intr-un parc faimos pentru ca adapostea un batran platan cu o circumferinta de vreo 7 metri. Copiii din grup l-au impresurat imediat. Noi ne-am raspandit pe alei sa ne dezmortim putin. Tehnica wireless ne-a salvat de nevoia de a fi in preajma ghidului pentru a-i prinde detaliile asa ca, dotati cu casti fiind, stiam cand e cazul s-o roim si cand sa ne intoarcem.


O oprire obligatorie se pare ca este Templul Sf. Sava, o imensa catedrala de constructie recenta, ridicata pe locul unde turcii au ars moastele sfintului cand au cucerit orasu, dar al carei interior neterminat nu m-a convins sa-i trec pragul. In schimb, parcul din jurul ei a oferit o buna ocazie de admirat pestrita “fauna” locala. Doua lucruri sunt de mentionat: sirbii canta pe strada, am vazut cel putin 2 fredonand diverse melodii, iar sirboaicele NU sunt mai frumoase decat romancele! Din fericire. N-am vazut in schimb politie, gardieni publici, jandarmi sau ceva asemanator. Du-te in orice alt oras european si realizezi imediat diferenta.


Pauza de masa am facut-o in zona Skadarlia, un cartier boem al Belgradului cu o zona pietonala plina de restaurante specifice. Farfuria cu 3 feluri de carne infulecata la Trei Palarii a fost delicioasa, ca si painea calda, dealfel, iar lautarii au avut grija sa ne tina picioarele pe loc, probabil crezand ca suntem nemti sau, vorba lor, bucuresteni.. De aici am fost lasati in paza celui de-al doilea ghid, insotitorul de grup - dl Ticka, care a schimbat un pic discursul liniar initial intr-un amalgam de “info, barfa si stiati-ca?”




Una din zonele cele mai aglomerate ale Belgradului e Piata Republicii si strada Cneazul Mihail, o zona pietonala plina de magazine si vanzatori de suveniruri. In capatul ei dai in Parcul Kalemegdan unde se gaseste fortareata Belgradului. Cetatea e destul de impresionanta si bine restaurata, cu zone de petrecut timp liber - terenuri de tenis si baschet - si o colectie serioasa de tunuri din diferite razboaie. E zona zero, vatra orasului cunoscuta in antichitate ca Singidunum. Una din supozitii ar fi ca dacii au pus bazele iar apoi celtii au construit orasul pana ce romanii si l-au insusit. Ca fapt divers, Belgradul a fost camp de lupta in 115 conflicte internationale fiind distrus si refacut de 44 de ori. Asta, in caz ca se intreaba cineva cat de mandri sau de nationalisti sunt sirbii. Revenind la cetate cred ca timpul petrecut prin ea a fost cea mai reusita parte din vizita asta, fiind o zona extinsa ce ofera si o perspectiva extraordinara asupra Dunarii la confluenta cu Sava avand orasul pe fundal. E un loc perfect de odihna si relaxare, ceea ce locuitorii par sa exploateze foarte bine permitand accesul tarabelor cu suveniruri si a vanzatorilor de inghetata.






Turul s-a incheiat cu o vizita #lamall care pentru mine a insemnat doar cercetare a terneului cu obiectivul desemnat: slivovica (o tuica de-a lor) si cipiripi. Preturile sunt nitel mai mici ca-n Romania, asa la prima vedere. Probabil fetele pot da mai multe detalii. Fapt inedit: in mall nu se fumeaza pe bune. N-ai unde.

Overall, toata excursia asta mi-a prins bine pentru ca eram in situatia de a amana in mod repetat o vizita la Belgrad. Insa 12 ore sunt insuficiente. Cel putin 2 zile cred ca mi-ar fi necesare. Au ramas muzeele de vizitat, o gradina zoologica (cu toate animalele din filmul Madagascar exceptand pinguinii..) si ceva mai multe rataciri pietonale. La pas se simte si se vede altfel. Pana atunci prima impresie e cea de oras prietenos in curs de refacere si cu mult potenial turistic. 

sursa foto: Bloodie

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentezi?