07 noiembrie 2011

Viseptol de George Vasilievici

Am cumparat Viseptol fara prescriptie literara, mediatica sau de ce nu, medicala, dintr-un imbold de moment, atunci cand mi-a sarit in ochi intr-o librarie coperta cu estetica de comic-book si titlul sugestiv-adictiv de panaceu pentru un disconfort social cauzat de un somn neregulat sau o supradoza de vise. Nu stiam nimic despre George Vasilievici, era doar un nume strain pe care-l intalneam pentru prima oara dar care venea recomandat de Mihail Vakulowski. “George Vasilievici e un scriitor pur sînge, iar noul său roman, „Viseptol”, este atît de fain încît, citindu-l, ai impresia că te afli în faţa unui text tradus din vreun scriitor rus, olandez sau american. O carte care are tot ce-i trebuie unui bestseller: personaje puternice & ţicnite, acţiune la limită, situaţii extreme, simbolice, existenţialism, imaginar, realism, ficţiune, trecut, viitor; şi la propriu, şi la figurat.” Suna a dosar de presa - si chiar era - dar cuvintele faceau o descriere foarte concisa a romanului lui George. Din fericire ele nu dezvaluiau chiar cat de ticnite erau unele personaje, cat de la limita si de extreme erau unele situatii ori cat de multa fictiune si realitate isi facea loc in paginile cartii.

Debutul cartii m-a luat pe nepregatite si m-am cam fastacit in randurile lui George incercand sa-mi sincronizez imaginarul cu descrierile sale. Proza e cinematografica, stilul trece din realist in supra-realist, in fantastic si chiar in science-fiction. Limbajul e accesibil, natural in stil underground, uneori frust si incarcat de trivialitati, alteori filosof, autoreflexiv sau oferind puzzle-uri simbolice ale caror chei imi scapau. Personaje ca Ultimul Papa sau Colectionarul de Ingeri, cainele care se mananca singur sau eroul propriu-zis al romanului au o semnificatie mai adanca decat la prima vedere. Actiunea incepe in Constanta si apoi se muta la Amsterdam cu ocazia calatoriei eroului in Cartierul Rosu pentru a-si reface stocul de Viseptol, o pastile minune cu efecte halucinogene foarte originale. Abandonandu-si prietena, Ela, unei cariere pornografice, tipul revine la aeroport dupa cateva episoade bizare (a se intelege tripuri pe baza de viseptol) si descopera reguli noi de check in. Nici un pasager nu are voie sa se imbarce cu maini. Ergo, mainile sunt taiate si inapoiate la debarcare. Dintr-o eroare umana omul primeste inapoi maini de femeie cu potential criminal transformandu-se intr-o arma de ucidere in masa. Felul in care evolueaza apoi lucrurile l-ar face si pe Chuck Palahniuk sa exclame cu entuziasm: Awesome!

Din pacate, romanul asta e si cantecul de lebada al lui George. Anul trecut s-a sinucis in apartamentul din Constanta. Avea 32 de ani, 5 volume de poezii, un alt roman (YoYo), prea multi demoni si prea putini prieteni. Viseptol era al doilea sau roman si fusese deja refuzat de o serie de edituri. Pana la urma si l-a publicat singur in 13 exemplare ca sa si-l ia de pe cap. Anul asta o editura “mica da faina”, Casa de pariuri literare, a facut un pariu si l-a publicat. Le sunt recunoscator. Face toti banii.

fragment

Am intrat în bar şi după ce m-am îmbătat nu s-a mai întâmplat nimic acolo. După ce am coborât în clubul de la subsol şi am băgat un pumn de viseptoale nu s-a mai întâmplat nici acolo nimic. Apoi am căzut pe stradă şi am rămas întins până când nici acolo nu s-a mai întâmplat nimic, aşa că m-am ridicat exact ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi am plecat spre casă. Îmi aprind o ţigare şi când vreau să bag pachetul înapoi în buzunar văd cele cinci doze de viseptol ascunse între pachetul de Malrboro şi ţipla protectoare. Fac la stânga pe lângă Tribunal şi o iau pe Traian. Pe treptele băncii Reiffaisen un băiat şi o fată împart frăţeşte o pungă cu aurolac. Îmi schimb brusc direcţia şi o iau spre ei. Văzându-mă, încearcă să dosească punga, însă este prea târziu.

- Unde-i punga? Întreb dintr-o politeţe nejustificată.
- Ce pungă? Întreabă fata, vrând să pară mirată, însă cuvintele ei sunt foarte lungi şi semnul exclamării din voce este aşa de departe, încât nu se aude şi nici nu se vede.
- Punga cu aurolac, punga pe care o aveai mai devreme în mână.
- Nu ştiu despre ce vorbeşti.
- Hai, lasă vrăjeala şi scoate punga, nu vreau să ţi-o iau sau să îţi fac cine ştie ce, vreau doar să trag, pentru că nu am tras niciodată.
- Dă-i fă punga, îi zice băiatul, care pare să fi înţeles mult mai repede decât ea cum stă treaba.

Fata ezită. Stă aşa cu privirea pierdută pe faţa mea. Habar nu am unde se uită, în nici un caz nu mă priveşte pe mine. Băiatul însă nu se pierde cu firea, nu stă pe gânduri şi bagă mâna sub geaca fetei, scoate punga cu o mişcare smucită şi mi-o întinde. Mirosul de diluant îmi înnoieşte toate simţurile. Ca şi cum o primăvară întreagă ar sta înghesuită în punga de celofan. O duc la gură şi trag cu putere. Primăvara narcotică a săracilor. Este iarnă şi toată zăpada aşezată pe crengile pomilor înverzeşte.

- Nu aşa, îmi zice băiatul, întâi trebuie să sufli, să o umfli şi după aia tragi.

Ghioceii se poartă pe dos. Ei sunt ultima respiraţie a zăpezii. Gura căscată prin care iarna îşi dă sufletul. Zic mersi şi îmi văd de drum. Nu mi-e foame. Nu mai am nici o obligaţie. Nu trebuie să ajung nicăieri. Nu trebuie să fac nimic. Merg înainte pentru că nu trebuie nici măcar să stau. Pot să mă opresc şi este tot aia.

Un câine negru vine spre mine dând din coadă. Pe măsură ce se apropie îşi lasă capul în jos. Sunt un balon incolor pe care o fetiţă plictisită l-a eliberat. Zbor fără să am nici un merit pentru asta. Nici nu îmi pasă. Privesc în jos spre câinele străin. Lumea de jos cântă pentru lumea de sus. Nu vine nimeni de sus la spectacol, toţi se duc la spectacolul de mai sus. Sunt invitaţi să cânte acolo unde sala este mereu goală. Spectacolul poate fi oricând inutil şi asta trebuie să învăţăm la repetiţii. Să repetăm partea cea mai grea, s-o punem în scenă.

2 comentarii:

  1. Asa interesant mi s-a parut ce ai povestit si la SdC de romanul asta, dar daca intindeam mana si dupa asta, ma simteam obraznica deja :).

    RăspundețiȘtergere
  2. N-aveai nici o sansa. Cristina o inhatase de cum am scos-o din geanta.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?